Donnie Darko este un film sci-fi/fantasy psihologic avându-l ca personaj principal pe Jake Gyllenhaal, acesta fiind considerat primul său rol mai mare. Cu un buget de 4,5 milioane de dolari si filmat în 28 de zile, nu a avut mare succes la box office, de aceea aș dori să vă conving să-l vizionați pentru că este cu adevărat un film care merită mai multă atenție.
Donnie este stereotipul adolescentului neînțeles, prezentat des în filmele americane, dar acesta iese în evidență prin trecutul său tulburător și viitorul provocator.
Amuzant, răscolitor si plin de întorsături neașteptate, Richard Kelly reușește să ne prezinte mintea întortocheată a personajului Donnie Darko care se lasă ghidat de prietenul lui imaginar, o figură demonică în formă de iepure rânjit cu o voce stranie, care îl îndeamnă să descopere ce înseamnă cu adevărat să trăiești. Încet, cu multă răbdare și iscusință lui Donnie i se dezvelesc adevăratele secrete ale universului și cu ele apar noi întrebări.
Omul costumat în iepure, care se prezintă ca fiind Frank, are rolul de a-l ghida pe Donnie către a deveni un erou, un ajutor al lui Dumnezeu, căruia îi este dată misiunea de a salva lumea și de a corecta cronologia universului primar.
Jake Gyllenhaal a reușit să ducă acest personaj la alt nivel, unde o parte din noi, se poate regăsi printre multele “straturi” ale personajului. Mi-a plăcut să-i vad pe frați Gyllenhaal, Maggie și Jake, împreună pe ecran făcând experiența mai autentică. Jucând ca frați și în film, mi-a plăcut dinamica dintre cei doi.
Nuanțele închise, alături de ideea abordată, se îmbină perfect rezultând momente în care simți un fior pe spate, dar care te intrigă și aștepți cu nerăbdare și mai mult. Omul costumat în iepure este cireașa de pe tort și chiar te face să te intrebi ce este în capul băiatului. Modul in care regizorul se joacă cu cadrele din punct de vedere temporal e remarcabil. Este interesant cum se îmbină teme ca, fizica și legile universului cu călătoria în timp, dar și cu complexitatea oamenilor. Cum o voce puternică poate influența opinia, chiar și cu un zâmbet, fără a fi neapărat nevoie de un cuvânt bun, spus cu rost. Sunt foarte puține filmele pe care le-am vizionat și care să transmită subliminal mai multă violență și înclinație către anarhism precum ”Donnie Darko”.
Din punct de vedere tehnic, coloana sonoră are o tentativă repetitivă, fapt care își dezvăluie semnificația odată cu înțelegerea filmului. „Mad World” de Gary Jules în final se potrivește perfect în context. Efectele vizuale nu sunt multe, mai ales din cauza bugetului mic, dar nu se lasă mai prejos.
Filmul, văzut de mulți și înțeles de puțini, nu este foarte accesibil, dar dacă sunteți în căutarea unui film care să te transporte prin toate nuanțele universului, din prisma unui adolescent ciudat și neînțeles, nu cred că există un film mai bun decât Donnie Darko.
Opmerkingen