Mamă! (titlu original: Mother! ) este un film american psihologic de groază din 2017, regizat de Darren Aronofsky. Rolurile principale au fost interpretate de Jennifer Lawrence, Javier Bardem, Ed Harris și Michelle Pfeiffer. „Mamă!” a concurat pentru Leul de Aur la cel de-al 74-lea Festival Internațional de Film de la Veneția și a avut premiera acolo la 5 septembrie 2017.
"Plot"-ul constă în apariția unui cuplu misterios care pătrunde în viața liniștită a personajelor principale , un scriitor narcisist lipsit de inspirație alături de soția lui care își dedica timpul si pasiunea în scopul de a crea casa perfectă pentru cei doi . Deși nici nu-și imaginează ce-i așteaptă, acest cuplu le va schimba viața radical.
Povestea escaladează, iar fiecare element care apare ajunge să ridice semne de întrebare pentru spectatori, povestea dezvoltând diferite valențe pe parcurs, devenind din ce in ce mai interesantă, ajungând să prezinte alegorii biblice și să atingă subiecte neașteptate. Personajele sunt foarte bine construite fiecare simbolizând un prototip uman, întreaga idee a filmului fiind o metaforă la scară mare ce urmărește o alegorie în care mama este, de fapt, mama Pamat, iar poetul este văzut drept Dumnezeu, acesta creând asemeni lui. Cuplul ce intervine este presupus să îi reprezinte pe Adam si Eva, portretizându-se și cei doi fii ai lor drept Abel si Cain care își vor face apariția mai târziu în film. Casa joacă un rol extrem de important, unele cadre și izolarea sa de lume fiind o încercare a regizorului de a o asemăna din anumite privințe cu Gradina Eden, existând scene în care este prezentată relația ce se leagă între mamă si casă, aceasta simțindu-i inima și legându-se de ea sufletește văzând-o drept sanctuarul ei și locul unde se află în siguranță. Poetul însă se simte restrâns de de casă, încercând să scape din ghearele ei, să evadeze, să aducă alți oameni nerenunțând însă la soția lui, întreg filmul arătând contrast si lupta dintre interior si exterior, între el și ea.
Coloana sonoră lipsește aproape în totalitate, directorul decizând că liniștea este în sine cel mai potrivit sunet, jucând rolul de a scoate în evidență izolarea și liniștea care domnea peste casa aceasta, fiind întreruptă doar de dialogurile dintre personaje, făcându-le cu atât mai mult să iasă in evidență și menținând suspansul de-a lungul filmului. Unghiurile în care sunt poziționate camerele și felul în care este filmat evidențiază extrem de bine esența filmului de la cadrele de aproape, ce au rolul de a surprinde atât emoția pictată pe fețele personajelor, cât și cele de departe care par a pune totul în perspectivă, ajutând la analizarea în ansamblu a situației si subliniind sentimentele de izolare și sufocare care se află într-o bătălie continuă pe parcursul filmului.
În opinia mea , filmul are extrem de multe de dezvăluit și felul în care este reprezentată ideea mi s-a părut absolut fascinant. De asemenea, transmite o atmosferă personală, părând să- și dezvăluie secretele treptat, astfel lăsându-ți timp să procesezi și să te adâncești cu adevărat în poveste . Îl consider un film bun și în ciuda finalului care simt că a fost puțin cam încărcat și grăbit , îl recomand oricui e în căutarea unui film psihologic genial cu un final ce te pune pe gânduri.
Comments