În anul 1993 notoriul regizor Steven Spielberg decide să presare printre cunoscutele sale filme sci-fi, o dramă istorică intitulată "Schindler's List".
În încercarea de a trezi publicul la cruda realitate pe care multă lume, chiar și în prezent, încearcă să o ignore, regizorul pătrunde în cele mai întunecate părți ale istoriei omenirii, urmărind povestea omului de afaceri german Oskar Schindler, jucat de Liam Neeson, și a evreilor din timpul Holocaustului.
Filmul nu are ca scop succesul comercial . El dorește să facă publicul să empatizeze cu victimele, empatie pe care regizorul consideră că oamenii nu o pot simți în cel mai pur mod, fără imagini vizuale ce îi pun pe aceștia chiar "față în față" cu dezastrele petrecute în acea vreme. Astfel, Spielberg prezintă îngrozitoarele evenimentele într-un mod dur și sincer, lipsit de cenzură, creând un ansamblu de scene cât se poate de răscolitoare, menite să șocheze și să ne aducă un sentiment de tulburare. Totuși, spre mirarea lui, pelicula s-a bucurat de un succes considerabil în industrie.
Alegerea de a concepe "Schindler's list" în alb și negru îi aparține tot lui Spielberg, acesta mărturisind într-un interviu că motivul pentru care nu a fost de acord să ofere culoare acestuia este faptul că toată lumea cunoaște Holocaustul exclusiv în alb și negru, fiind prezentat astfel în toate documentarele, însă decide să adauge culoare în anumite scene pentru a evidenția simbolurile vieții, ale purității și ale lucrurilor ce nu țin de îngrozitoarele fapte săvârșite în timpul Holocaustului.
Din acest motiv, filmul debutează cu un cadru color al unui grup de evrei, cântând un imn religios în jurul unei lumânări aprinse. Odată cu finalul imnului, lumânarea este stinsă, culoarea dispărând, iar publicul rămânând doar cu imaginea fumului, o imagine reprezentativă a Holocaustului, care ne introduce în cele mai lipsite de culoare părți ale istoriei.
Începutul faimosului lungmetraj se concentrează pe conturarea protagonistului, prin una dintre tehnicile pentru care Spielberg este bine cunoscut și anume tehnica "point of focus". Ea constă în scurte cadre ce se centrează pe ceea ce gândește personajul, pe lucruri care îi stârnesc interesul, în cazul de față, aceastea fiind bunurile materiale și diverse simboluri ale averii. Încă de la începutul scenelor, Schindler este conturat ca fiind un om materialist, un bărbat privilegiat din toate punctele de vedere, care are un singur scop în viață și anume acela de a dobândi bani. Observând primele cadre în care misteriosul Schindler pătrunde în salonul ofițerilor SS, fără a cunoaște pe nimeni și devind brusc, dintr-un simplu observator , sufletul petrecerii, realizăm faptul că acesta se bucură de anumite calități, ce îl diferențiază de omul de afaceri obișnuit: tehnica lui impecabilă de a manipula situațiile în favoarea sa și șarmul său incontestabil ce îl ajută să creeze legături.
În continuare, protagonistul își urmează scopul, convingându-l pe Itzhak Stern, un contabil evreu să îl ajute să înființeze o fabrică. Oskar Schindler, dorește să angajeze evrei care să lucreze pe gratis, profitând de situația lor critică din Germania și faptul că nu ar putea refuza această ofertă. Stern este de acord în cele din urmă, întrucât știe că astfel poate salva măcar o parte dintre evrei de la moartea aproape garantată, însă nu este de acord cu principiile lui Schindler și clarifică acest lucru oricând se ivește ocazia.
De-a lungul primei jumătăți din film, Schindler continuă să își urmărească scopul de a dobândi averea dorită, legând relații cu persoane precum Amon Goeth, funcționar și criminal al armatei germane. Este totuși important de menționat faptul că Schindler nu cunoștea cât de grave sunt de fapt lucrurile întâmplate în timpul Holocaustului și nu dorea să facă vreun rău în mod activ, însă urmărea să își atingă scopul de a se îmbogăți și cunoștea nevoia de a crea legături cu persoanele influente din societate.
Prima dată când personajul principal este pus față în față cu tulburătoarea realitate a Holocaustului este prezentată în semnificativa scenă a fetiței în palton roșu. Printre crimele îngrozitoare care se desfășoară asupra evreilor, Schindler observă o mică fetiță care poartă o hăinuță roșie contrastantă cu filmul alb-negru și care trece că printr-o minune neobservată de ofițerii SS. Uitându-se atent la ea și urmărindu-i îngrozit plimbarea inocentă prin fundalul tulburător, realizează că până și ea va sfârși într-o zi în acest "fundal", ceea ce i se și confirmă ulterior, printr-o scurtă scenă încărcată de emoție în care acesta îi observă cadavrul cărat într-o roabă de către ofițerii SS.
Acela reprezintă momentul clasic din lumea filmului, în care protagonistul își revizuiește scopurile în viață și începe să investească cele multe resurse pe care le deține spre a salva viitoarele victime ale Holocaustului. Începe prin lucruri simple, precum interzicerea uciderii evreilor care lucrau în fabrică și continuă prin a purta discuții pe această temă cu servitoarea comandantului Amon Goeth pe care acesta o abuza, încercând să o "asigure" că în final acest război se va termina, iar ea va supraviețui. Schindler încearcă să discute și cu teribilul Amon Goeth, în zadar însă, el continuând abuzul asupra persoanelor nevinovate, în special asupra lui Helen, servitoarea sa, o femeie remarcabil de puternică, interpretată într-un mod impecabil de actrița Embeth Davidtz.
În mod clar, toți ofițerii SS din acea vreme merită condamnați pentru faptele săvârșite, însă cruzimea lui Amon Goeth este incomparabilă, aceasta aparținând excepționalului. Personajul este interpretat de Ralph Fiennes, care mărturisește că a fost o adevărată provocare să se pună în situația comandantului, care vedea aceste persoane nevinovate ca fiind absolut inacceptabile.
Într-adevăr, lungmetrajul alb-negru "Schindler's list" este un film greu de văzut, prin duritatea sa, însă una dintre puținele pelicule care își îndeplinesc cu adevărat scopul artistic, scopul pe care majoritatea filmelor create în ziua de astăzi nu îl mai pot atinge, și anume transmiterea unei emoții ce te va acapara și te va acompania și după ce ecranul se închide(/apare genericul de final) și revii la realitatea zilelor noastre. Iar, după ce vei descoperi ce se află pe lista lui Schindler și vei asista la monologul protagonistului, care reprezintă cu siguranță una dintre cele mai emoționante scene din istoria cinematografiei, vei privi cum după aceste clipe pline de durere, lumânarea din primul cadru se aprinde, iar filmul își recapăta culoarea, odată cu încheierea, care fără doar și poate reprezintă cel mai plin de culoare moment al filmului.
Comments